De ce e bine să nu fii perfecționist

De ce e bine să nu fii perfecționist: perfecționiștii vor ca totul să fie perfect. Evident, termenul vine de la cuvântul perfect. Orice ar face, totul trebuie sa fie de nota 10.

O spun din experiență. Atunci când se apucă de un hobby nou își cumpără uneltele cele mai bune. Atunci când trebuie sa cumpere ceva nou, cercetează cu orele să vadă care e varianta perfectă ca raport calitate / preț. La școală trebuie să aibe numai note mari. La muncă mai bine depășesc deadline-ul decât să livreze un proiect care să nu fie perfect.

Își pun în minte un plan cu cele mai mici și precise detalii și apoi se îngrozesc de cât de greu e de făcut. Așa câ îl tot amână până vor avea energia aia supranaturală și vor deveni oamenii potriviți să îl rezolve.

În dicționar termenul perfecționism este definit ca:

• Tendință de a atinge perfecțiunea
• Tendința de a atinge imposibilul, care poate merge până la obsesie

Mereu am vrut ca lucrurile pe care le fac sa iasă perfect și apoi și eu și ceilalți să fim mândri de rezultat. Așa că mereu munceam foarte mult la teme și proiecte, mai ales la cele la care țineam. Nu știu de unde am căpătat frica de a face ceva care să nu aibă un rezultat de a dreptul genial. Probabil de la cei din jurul meu. Nu cred ca am cunoscut pe cineva care să nu fie perfecționist. 

Dar de ce nu ar trebui sa fim perfecționiști? Păi pentru că nu tot ceea ce facem are așa mare importanță. Pentru că e mai bine să avem un lucru terminat decât un lucru făcut perfect doar în imaginație. Sau să avem un proiect perfect pentru o cauză neimportantă.

Când am hotărât să fac proiectul de licență pentru facultate, avem totul stabilit în minte până la cele mai mici detalii. De ce să fac un proiect simplu când pot să fac unul de a dreptul extraordinar? Astfel voi învăța și multe lucruri noi și va ieși un proiect de care să fiu mândră.

Totul bine și frumos la început. Asta până a venit vremea când dificultatea stabilită numai de mine pentru proiect a început să mă îngrozească. Nu aveam timp suficient să lucrez și planurile mele mărețe mă împiedicau să stau măcar 2-3 ore să mai aranjez câte ceva.

Nu aveam inspirație, nu aveam energie, nu aveam atunci puterea necesară pentru a putea lucra la o asemenea lucrare. Dar mai era timp și cu siguranță și zile în care o să pot să mă ridic la standardele imposbile stabilite de mine. 

Cam așa cu povestea mea despre efectele perfecționismului. Pâna la urmă am găsit ca soluție, după ce a trecut prea mult timp în care nu am lucrat la proiect, să îl simplific și ce iese voi păstra de bun. 

Am mai avut și alte proiecte, care, de frica că nu vor ieși de nota 10, am renunțat de tot la ele. Astfel că nu au mai ieșit de nici un fel de notă. 

Și am ajuns la concluzia că mai bine e să faci proiectul oricum, decât să nu îl mai faci deloc. 

Astfel, am niște soluții pentru cei care vor să scape de mania de a ieși proiectele perfect.

Prima este acceptarea situației și schimbarea mentalității. Accepți că ești o ființă umană și e normal să faci și greșeli. 

A doua este să îți fixezi un interval de o oră sau două (sau orice interval vrei tu) ca timp minim la care să lucrezi la proiectul care te sperie. Nu e nevoie să schimbi dificultatea proiectului sau mentalitatea de perfecționist. Important e să îți faci curaj să lucrezi la el. După ce trece timpul alocat poți să te oprești și să continui altă dată tot în sesiuni de câte o oră sau două. Aceasta idee mi-a fost mereu utilă.

De ce e bine să nu fim perfecționiști? Pentru că viața nu trebuie să fie complicată. Pentru că trebuie să ne permitem să facem și proiecte mai nereușite. Pentru că e mai bine să avem ceva făcut decât doar în imaginație. Pentru că majoritatea lucrurilor pe care le facem nu sunt așa importante precum credem.